Un amic, baiat bun, dar mai intr-o doaga, are o vorba: carecandarel. Nu-l bateti la cap pe tovarasul Google ca n-a auzit de asa ceva. Mi-e imposibil sa explic ce inseamna cuvantul asta. De fapt inseamna orice vrea amicul meu sa insemne. Pentru ca il foloseste dupa principiul alocarilor bugetare, adica fix cum i se scoala lui.
La suspendarea lui Basescu, situatia era clara: trebuie sa mergem sa votam, daca vrem sa scapam de carecandarel. Cand CCR a anuntat ca referendumul nu a intrunit cvorumul, a fost o situatie de carecandarel. Pana aici clar, dar tot carecandarel a fost si cand nationala de fotbal a reusit sa-i bata pe turci la ei acasa. Transplantul lui Becali pe listele PNL e tot carecandarel.
Omul meu nu citeste decat carti carecandarel, asculta muzica incadrabila in carecandarel si merge la carciumi carecandarel. Asta daca nu e carecandarel cu banii. Cuvantul in sine e tampit, are o sonoritate ridicola si inca n-am realizat daca are un sens pozitiv sau dimpotriva. Nu stiu de ce, dar de cate ori aud cuvantul, parca il vad pe Cartianu. Are fata de carecandarel (indiferent ce poate insemna asta), vorbeste carecandarel si gandeste (bine, aici fortez putin sensul verbului) carecandarel.