Senatorul Florian Bodog a sustinut o declaratie politica, de la tribuna Senatului Romaniei, intitulata: Paradoxul romanesc al dezvoltarii socio-economice.
In declaratia mea de astazi as dori sa va atrag atentia asupra unei situatii paradoxale in ceea ce priveste economia si dezvoltarea tarii noastre. Suntem tara cu una dintre cele mai puternice cresteri economice din Uniunea Europeana, insa ramanem o insula de saracie in spatiul comunitar. Aceasta realitate dura ne este demonstrata de datele unui raport recent al Comisiei Europene.
Chiar daca, potrivit datelor Eurostat de la sfarsitul anului trecut, Romania a avut cea mai mare crestere economica trimestriala din UE, tara noastra este a doua cea mai saraca tara din blocul comunitar.
De ce a ajuns Romania un paradox al UE? Sunt cateva aspecte care merita atentia noastra.
Masurile de crestere economica luate in lipsa unui plan bugetar, gestionarea incoerenta a resurselor umane, rata mare a abandonului scolar, planificarea si coordonarea ineficienta a investitiilor publice, rata scazuta de absorbtie a fondurilor UE, mediul de afaceri nefavorabil, intensitatea scazuta a cercetarii si dezvoltarii, reformele structurale prelungite si instabilitatea legislativa sunt doar cateva dintre problemele care au facut ca tara noastra sa ajunga in aceasta situatie. Iar lista ar putea continua.
Suntem tara cu nivelul saraciei si al excluziunii sociale printre cele mai ridicate din Uniunea Europeana si asta nu doar ca trebuie sa ne dea de gandit, dar trebuie sa ne determine si sa actionam cat mai repede. Sunt probleme foarte mari in special in randul copiilor si al romilor, dar si in zonele rurale. Acestea din urma se confrunta cu o multitudine de dificultati legate de educatie, sanatate, incluziune sociala, infrastructura de baza, diversificarea locurilor de munca, emigratie si imbatranirea populatiei. Agricultura reprezinta 29 % din totalul locurilor de munca din Romania, insa ea contribuie doar cu 5 % din PIB, iar o mare parte a fortei de munca din acest sector lucreaza in agricultura de subzistenta sau de semisubzistenta, asociata cu munca informala sau cu munca familiala neremunerata, cu o productivitate scazuta si cu saracia.
Ce este de facut? Un element-cheie il reprezinta relansarea investitiilor publice si cresterea veniturilor populatiei. De asemenea, e nevoie urgenta de o regandire si eficientizare a politicilor sociale si de ocupare. Si nu doar atat! Faptul ca Romania este in topul cresterii in Uniunea Europeana, dar in acelasi timp se afla si in topul saraciei ne spune ca actualul model de crestere si dezvoltare nu lucreaza in interesul oamenilor. Aici trebuie sa intervina cea mai importanta schimbare!
Ma bucura faptul ca Guvernul tehnocrat a reusit elaborarea unui pachetul national anti-saracie care cuprinde mai multe masuri tintite pentru ajutorarea categoriilor defavorizate. Problema Romaniei nu au fost insa niciodata documentele si strategiile, ci aplicarea acestora, sau mai bine zis neaplicarea lor. De aceea, fac un apel pe aceasta cale catre toti factorii guvernamentali responsabili, si ma adresez inclusiv autoritatilor locale, pentru a depune toate eforturile necesare implementarii cu succes a masurilor propuse. Viitorul societatii romanesti si iesirea noastra din zona de saracie depind de modul in care vom reusi sa transpunem in practica schimbarea de care societatea are nevoie.