|
Acolo unde tigrii sunt la ei acasa
de Jean-Marie Blas de Robles, Editura TREI
De fiecare data cand se apropie toamna, librariile si cititorii din Franta se pregatesc pentru ceea ce se numeste la "rentrée littéraire", revenirea din vacanta in care tot omul intra in luna august. Nu mai putin de 800 de romane apar pana la sfarsitul anului, semn ca in Hexagon munca literara este luata in serios. Si rasplatita pe masura, spre deosebire de Romania, unde un premiu literar ajunge pentru plata facturilor pe o luna, dupa ce o carte a fost scrisa in cativa ani, poate.
In 2006, una dintre cartile anului literar in Hexagon a fost desemnata impozanta "Acolo unde tigrii sunt la ei acasa" (Ed. Zulma), de Jean-Marie Blas de Robles, un autor algerian nascut in 1954, adoptat de Franta, cu studii la Sorbona. Robles este specialist in arheologia submarina, a studiat filosofia si istoria si a primit in 1982 Premiul Academiei franceze pentru o culegere de proza. A calatorit mult, in calitate de membru al Misiunii Arheologice din Libia, dar a predat si franceza in Brazilia, China, Taiwan, Italia.
Cu o asemenea experienta de viata nu se putea sa nu scrie un roman de talia celui tradus si la noi recent de infatigabilul Doru Mares. A lucrat la el zece ani (romanul are 800 de pagini!), iar titlul i-a fost inspirat de o fraza a lui Goethe din "Afinitatile elective".
Pe scurt, personajul principal al acestei carti este Eléazard von Wogau, corespondent de presa in regiunea Nordeste din Brazilia. In timpul sederii sale acolo, un amic il roaga sa se uite pe un vechi manuscris care contine biografia unui faimos iezuit, Athanasius Kircher. Acesta a existat cu adevarat (1601-1680) si a fost un vestit grafolog si orientalist, cu pasiuni stiintifice dintre cele mai stranii pentru un om al bisericii. Scolit la Würzburg, Münster si Cologne, in infloritoarea Westfalie, Kircher, s-a refugiat din calea razboiului de 30 de ani si a infiintat la Avignon un observator astronomic, a predat matematici la Viena si a calatorit in scopuri stiintifice. A scris 39 de carti despre matematici, astronomie, acustica, muzica, arheologie, chimie, optica, medicina, ocultism. Spirit enciclopedic, Kircher, care a fost comparat cu Leonardo da Vinci, este eroul acestei carti, in care viata ii este povestita de un discipol, Caspar Schott, insarcinat cu evocarea unei vieti tumultuoase, dedicate credintei, filosofiei si stiintei. Eléazard este cel care descopera la lectura manuscrisului apriga existenta a acestui calugar cu curiozitati mult peste media timpului sau, in vreme ce viata lui este expresia platitudinii absolute. Sotia sa, Elaine, de profesie paleontolog, l-a parasit, iar fiica sa Moema (altminteri, numele unui oras din statul Minas Gerais) experimenteaza o lume a drogurilor care ii procura senzatia falsa unei libertati absolute, nu mai putin ireale.
Eléazard, care se plictiseste in orasul baroc Alcantara, din jungla braziliana, in compania unei mulatre facute cadou de un prieten, se decide sa plece intr-o expeditie in jungla, in cautarea unei fosile rare. Spiritul de aventura al cartii este astfel adjudecat de cele doua personaje, Eléazard si Atahanasius Kircher, doi calatori neobositi aflati in slujba descoperirii a tot ce tine de mister si exotism. Romanul lui Blas este foarte atent construit si excelent scris, dovedind o fina cunoastere psihologica a caracterelor care-l populeaza, de la Moema, scrutatoare si nelinistita, ca si tatal ei, dar cazuta prada viciilor drogurilor, pana la Loredana, jurnalista italiana pe care Eléazard o cunoaste in peregrinarile lui. Stilul lui Blas a fost comparat cu cel al lui Umberto Eco (acesta e interesat de activitatea lui Kircher, despre care a si scris) sau al lui Borges, ceea ce este, desigur, un mod de a spune ca eruditia si magia literara nu s-au consumat odata cu cei doi.
Pentru aceasta carte, Blas a primit in 2008 Premiul Médicis. Timp de trei tururi de vot, el a fost la egalitate cu romanul lui Jean-Paul Enthoven "Ce que nous avons de meilleur" (Ed. Grasset), pe care l-a depasit abia in al patrulea tur!
Un asemenea premiu important asigura, de obicei, vanzarea in sute de mii de exemplare si o faima pe masura. Repet, fara placere, in Romania poti sa scrii si romanul secolului, oricum nu va interesa pe nimeni. "La rentrée" nu este posibila aici.
|
