|
|
Nici un animal nu poate degaja atata senzatie de forta si gratie ca un cal liber alergand
|
|
Un poet roman a scris un poem despre caii liberi. Nici un animal nu poate degaja atata senzatie de forta si gratie ca un cal liber alergand. In timp ce alearga isi misca capul intr-o parte si alta si isi flutura coama in vant. Ca sa nu mai vorbim de ea, de iapa. Cand este alergata de un armasar, iapa lasa impresia ca invinge un coboras, chiar daca terenul pe care o face este plat. In asa fel arunca picioarele din spate ca ai impresia ca ea coboara o panta. Este superba miscarea. Poate fi egalata doar de oameni, de doi balerini de exceptie. Nu pot ei sa danseze "dansul calului" sa zicem, nici nu ar putea, oamenilor le lipseste forta, masivitatea si au prea multa ratiune. Puteti citi in continuare poemul "Caii liberi", de Adrian Paunescu.
Am sa va cant un cantec despre cai,
Cum pe planeta nu mai au ei pret.
Un cantec despre iad si despre rai,
Despre caii fara calareti.
O, cailor, cailor fara zabale,
Cu nechezaturi senzuale,
Cailor, cailor, o, caii mei,
O, cailor, cailor fara de sei.
Am sa va spun, cu ochi de lacrimi plini,
Ca pe pamant sunt cai tot mai putini,
Ca trandafirul e mai plin de spini,
Si ca pe strazi vuiesc masini.
Ganditi-va la caii vii acum,
Mereu fugind pe ultimul lor drum,
Statui de sete si statui de fum,
Plangand nebun si nechezand postum.
Si de pe caii vostri fara vieti,
Voi, oameni zambitori si vorbareti,
Descalecati cat inca mai puteti,
Sa-i mai eliberati, voi, calareti.
V-am spus aceste vorbe despre cai,
Cum ei s-au dus acuma sunt stafii.
Insa de unde-or fi, din iad, din rai,
In viata asta tot vor mai veni,
Superbii cai din nou vor reveni.
.
ADRIAN PAUNESCU
|
