|
|
Catedrala Manturii Neamului
|
|
B365.realitatea.net informeaza: Catedrala Neamului si Bd Uranus - cele mai mari greseli urbanistice: Seful arhitectilor din Romania, despre Capitala
Bucurestiul are o arhitectura excelenta, dar este lamentabil intretinuta, iar orasul prezinta una dintre cele mai avansate stari de decadere urbana, aceasta fiind aproape generalizata din Romania. Este un oras neprietenos cu locuitorii sai si mai ales un oras care nu stie inca ce vrea. Iar greselile se tin lant. In acest moment se lucreaza la cele mai mari erori urbanistice din Capitala: Catedrala Neamului si Bulevardul Uranus. Este o caracterizare dura a Bucurestiului, dar una avizata, realizata de presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania, Serban Tiganas.
Bucurestiul este un oras frumos, insa unul care isi tine frumusetea ascunsa sau o distruge sistematic. Traim intr-o capitala neprietenoasa cu locuitorii sai unde trotuarele au fost cedate vehiculelor, intersectiile sunt gestionate impotriva pietonilor, iar poluarea sonora si disconfortul sunt maxime. In plus, Bucurestiul este in pozitie de lider la capitolul practici deliberate reusite de distrugere a patrimoniului in scopuri speculative imobiliare. Asa se vede capitala prin ochii presedintelui Ordinului Arhitectilor din Romania, Serban Tiganas. Intr-un interviu acordat B365.ro, arhitectul vorbeste despre marile greseli urbanistice din Capitala, despre dezinteresul autoritatilor locale in conservarea patrimoniului, dar si despre masurile urgente ce ar trebuie luate in Bucuresti.
Rep.: Cum se vede Bucurestiul prin ochii unui arhitect? Ce va place la acest oras si ce nu va place?
Serban Tiganas: Nu toti arhitectii avem acelasi fel de ochi, as spune de la inceput. Cred insa ca datorita acestei profesii suntem antrenati sa percepem orasul mai profund, vazand mereu potentialul pe care il au locurile. Iubesc si detest Bucurestiul in acelasi timp si nu cred ca sunt cu nimic aparte prin asta, pentru ca Bucurestiul o cere. Imi place in primul rand arhitectura exceptionala pe care o poti gasi in acest oras. Spun "o poti gasi" pentru ca ea trebuie cautata si pentru ca orasul nu se dezvolta mizand in primul rand pe aceasta valoare care se diminueaza mai mult decat se intareste cu achizitii noi de acelasi nivel calitativ. Arhitectura excelenta exista, dar este lamentabil intretinuta si orasul prezinta una dintre cele mai avansate stari de decadere urbana aproape generalizata din Romania. In Bucuresti se pune in valoare mult mai putin decat se distruge pentru a se inlocui, dar nu cu ceva mai bun ci cu ceva mai profitabil, aceste calitati nefiind coincidente.
Imi mai place Bucurestiul pentru diversitatea de zone si secvente urbane cu caracter puternic dintre care nu lipsesc gradini si parcuri, bulevarde cu promenade, maluri de lacuri si cheiuri de rau, scuaruri si articulatii de spatii in jurul cate unei biserici si cladiri reper ale unor institutii care puncteaza cu prezenta lor. Sunt locuri pe care nu le mai poti parcurge pe jos cu placere din cauza modului in care sunt folosite, agresate cu aroganta de vehicule si de cei care isi iau in stapanire spatiul public, pentru ca se poate.
Inca ceva : in Bucuresti nu te mai poti deplasa dintr-un loc in altul, la distante acceptabile pe jos, pentru ca trotuarele au fost cedate vehiculelor, intersectiile sunt gestionate impotriva pietonilor, poluarea sonora si disconfortul sunt maxime pe aceleasi strazi pe care stim cu totii ca am umblat alta data altfel. Intreg Bucurestiul imi pare ocupat de niste cotropitori care il exploateaza nesustenabil pana la epuizare, dupa care il parasesc pentru alta cucerire sau il abandoneaza acolo unde nu mai are prea mult de oferit. Simt Bucurestiul ca un oras care nu este la dispozitia celor care il folosesc, asa cum am constatat cu mare placere ca se poate in alte parti, ci ca te subjuga si iti impune, aducandu-ti mereu aminte ca nu te poti baza pe el.
Casa Poporului, Catedrala Neamului si Bulevardul Uranus - cele mai mari greseli urbanistice din Capitala
Rep.: Care sunt marile greseli urbanistice comise in Bucuresti, in ultimii ani?
S. T: Greseli s-au comis atat sub eticheta de urbanistice cit si in ce priveste arhitectura si protectia patrimoniului. Cele care au efectele cele mai dure, ireversibile si care se vor resimti multa vreme sau definitiv sunt cele la cere o sa ma refer. Pe lista mea operatiunea diametralei Buzesti - Berzei - Uranus este o eroare de proportii nu datorita ideii principale de a spori capacitatea de circulatie pe acest traseu ci a modului de rezolvare inacceptabil la nivelul secolului al XXI-lea (n.r. demolarea cladirilor de patrimoniu). Eroarea persista prin rezistenta administratiei in fata propunerilor de a schimba substantial modul de continuare al operatiunii. Urmeaza proiectul Catedralei Neamului, care s-a plasat in siajul Casei Poporului, aceasta casa fiind probabil cea mai mare eroare urbanistica a Bucurestiului din toate timpurile si de care s-a contaminat ireversibil. Urmeaza turnul de langa Catedrala Sfantul Iosif, cea mai nefericita amplasare a unei cladiri inalte intr-un loc complet inadecvat, cu un caracter constituit de alta factura si care nu trebuia "impanat" cu un astfel de obiect. As mai vorbi despre sutele de hectare de periferie adaugate Bucurestiului complet lipsite de spatii publice, de dotari, care nu sunt practic locuibile dincolo de zidurile care inconjoara proprietatile.
Rep.: Bucurestiul a intrat intr-o era a pasajelor supraterane. S-a terminat pasajul Basarab, urmeaza sa fie inaugurat pasajul Pipera, se lucreaza la pasajul Mihai Bravu, iar alte asemenea proiecte sunt in pregatire. Arhitectul-sef al Londrei spunea anul trecut ca au inceput sa le darame pe ale lor in favoarea celor subterane. Sunt aceste pasaje supraterane o solutie pentru un oras precum Bucurestiul?
S. T: Daca dupa doua poduri ne vedem deja in era pasajelor eu va propun sa ne consideram totusi in epoca in care spatiul public este no man’s land, gestiunea corecta a proprietatilor atat publice cat si private este necunoscuta tuturor si valorile orasului sunt inversate. Va propun sa ne consideram in era cercurilor vicioase in care cei care administreaza orasul sunt contaminati de cei care il folosesc si invers. Pasajele supraterane sunt parte din infrastructura orasului, care la randul ei este parte din ceea ce insemna complexitatea orasului, conlucrarea dintre toate componentele in sistem si in permanenta evolutie, iar evolutie nu inseamna neaparat sa adaugi ceva nou sau sa renunti la ceva vechi. Evolutie insemna sa folosesti mai bine ceea ce ai, sa pui in valoare, sa conectezi si mai ales sa discerni asupra schimbarilor. Revenind la pasaje, ele sunt declaratii puternice de interventie, gesturi forte, uneori foarte necesare, dar pe cat de vizibile si de importante pe atat de dificil de armonizat cu contextul lor proxim si cu cel general, cu silueta pe care o afecteaza.
Va relatez o situatie anecdotica : anul trecut, marele arhitect si designer Gaetano Pesce, invitat la o conferinta in Bucuresti a vazut in zare pe fereastra hotelului silueta pasajului Basarab. Ne-a povestit cum a coborat plin de elan, s-a urcat in primul taxi si i-a cerut soferului sa il duca pe malul fluviului... Care fluviu ? noi nu avem asa ceva in Bucuresti, a replicat taximetristul. Cum nu aveti cand am vazut podul suspendat care il traverseza, s-a aratat mirat marele designer newyorkez. Tot despre Pasajul Basarab si tot anecdotic imi aduc aminte ca a fost inaugurat printr-o parcurgere pe jos, cand de fapt el este complet ostil si nedestinat pietonilor. Intrand in problematica strategica, m-ati intrebat daca aceste pasaje sunt o solutie pentru Bucuresti? Care sunt problemele Bucurestiului, ca sa stim ce trebuie solutionat, ar fi prima intrebare?
In opinia mea, desi in mod evident circulatia autovehiculelor este o mare problema in Bucuresti, in mod evident nu este singura si nici cea care sa atraga toate resursele si preocuparile. Problema circulatiei trebuie tratata echilibrat si integrat in problematica generala, altfel genereaza excese, exagerari, solutii disproportionate, cum ar fi pasajele acestea manifest ca cel de la Basarab si asta in conditiile in care viitorul care se planuieste pentru Gara de Nord si pentru intreg sistemul feroviar al Bucurestiului nu este cel pe care l-a luat in considerare proiectul pasajului.
Bucurestiul nu stie inca ce vrea, de ce are cu adevarat nevoie
(va urma)
|
